Antreprenoriatul social  poate însemna, de la fondatorul unei asociaţii nonprofit, până la persoana care, iniţiind o afacere îşi asumă şi responsabilitatea socială în modul de abordare şi operare în cadrul întreprinderii respective

 Misiunea antreprenoriatului social

 

Descoperirea a ceea ce nu funcţionează în sectorul guvernamental sau de afaceri şi rezolvarea problemei prin:

– schimbarea sistemului

– diseminarea soluţiei

-determinarea societăţilor în a identifica şi urma noi căi

– educarea şi spijinirea talentelor antreprenoriale

Cauze ale dezvoltării antreprenoriatului social

-Limitele sau eşecurile instituţionale ale sectoarelor public şi privat

-Limitele sectorului societăţii civile privind contribuţia sa la asigurarea bunăstării sociale

-Estomparea funcţiilor sociale şi economice ale celor trei sectoare Contextul apariţiei antreprenoriatului social

Realitatea unei lumi în care graniţele public-privat devin din ce în ce mai confuze, iar guvernele de toate nuanţele ideologice intră în parteneriat cu companiile private şi organizaţiile nonprofit pentru a le determina să preia din ce în ce mai mult din activităţile guvernului.

Întrepătrunderea şi suprapunerea unor activităţi şi responsabilităţi sociale şi economice asociate convenţional cu un sector sau altul su condus la flexibilizarea conceptului de antreprenoriat social. Antreprenorii sociali acţionează în egală măsură în sectoarele public, privat şi social, angajând forme organizaţionale pentru profit, nonprofit sau hibride pentru a crea valoare socială şi a determina schimbarea Antreprenoriatul social.

Trebuie înţeles ca un construct multidimensional şi dinamic ce pendulează între punctele de intersecţie dintre sectoarele public, privat şi nonprofit .

S-a dezvoltat cu precădere odată cu eşecul guvernelor în raport cu nevoile cetăţenilor Sectorul social .Aidoma sectorului privat, punctul referenţial în procesul de construcţie a sectorului social este preprezentat de piaţa ideilor sociale ce implică în mod evident, ca orice piaţă, competiţia.

Astfel, organizaţiile sociale vor trebui să se concentreze, exact ca şi organizaţiile de afaceri, pe promovarea unor idei, modele sau iniţiative sociale remarcabile,pe inovare inovarea .

Oportunitatea

 

Abilitatea de a sesiza şi căuta noi oportunităţi prin inovare sistematică şi asumarea riscului, în scopul distrugerii statu-quoului şi implicit a creării unei noi valori.

Profitul reprezintă doar un mijloc de creare a valorii şi nu un scop în sine. Antreprenorii sociali nu dispun de posibilitatea evaluării cu exactitate a beneficiilor sociale create pentru oamenii ce nu-şi permit să plătească pentru bunurile sau serviciile furnizate

Antreprenoriatul economic

Este centrat pe ideea identificării oportunităţilor şi inovării într-o piaţă dispusă să plătească noile idei şi iniţiative

Definirea antreprenoritului social implică:

-1. identificarea unui echilibru stabil, dar în mod inerent injust, ce favorizează excluderea, marginalizarea, sau suferinţa acelei părţi a umanităţii lipsite de mijloace financiare sau sprijin politicpentru obţinerea unor beneficii pe cont propriu

– 2. identificarea unei oportunităţi în cadrul acestui echilibru injust, centrarea pe o valoare socială care, prin activarea inspiraţiei, creativităţii, acţiunii directe, curajului şi tăriei de caracter, să poată duce la contestarea hegemoniei echilibrului injust

– 3. imaginarea unui echilibru nou şi stabil prin care ar putea fi descătuşat potenţialul şi uşurate suferinţele unui grup ţintă, asigurându-se astfel un viitor mai bun nu numai pentru grupul sau comunitatea respectivă, dar şi la nivel social mai cuprinzător

 

Antreprenorii sociali se definesc nu doar prin creativitate sau promovarea inovării, ci mai ales prin capacitatea de a se adresa cauzelor adânci ale problemelor sociale, determinând astfel schimbări profunde, persistente în timp, cu un puternic potenţial de imitare sau adoptare de către alţii.