Antreprenoriatul social este plasat de Leadbeater  între cele trei sectoare ale societăţii, sectorul public, sectorul privat şi sectorul nonprofit, prin propunerile pe care le adresează celor trei sectoare:

– adoptarea în sectorul public a experienţelor din mediul de afaceri

– afaceri declarate sociale sau afaceri centrate pe scopuri sociale

-adoptarea de către sectorul voluntar sau non-profit de abordări antreprenoriale

Ca formă organizaţională a procesului de antreprenoriat social este identificată întreprinderea socială. Acest tip de organizaţie este considerat un instrument eficient de combatere a excluziunii sociale, prin producţia de bunuri şi servicii şi implicarea tuturor actorilor interesaţi, cum ar fi voluntari, angajaţi, beneficiari, reprezentanţi ai organismelor publice şi private9 . Întreprinderea socială devine tot mai vizibilă pe plan internaţional, fiind recunoscută prin misiunea şi obiectivele sale sociale şi prin finalitatea acţiunilor cu impact social major.

Se poate menţiona ca exemplu modelul propus de Muhammad Yunus, de crearea a Băncii Grameen în Bangladesh. Modelul de afacere socială a fost iniţiat ca un proiect menit a ridica nivelul de trai ai femeilor şi familiilor acestora din regiune. Impactul social înregistrat asupra populaţiei din regiune a făcut din Banca Grameen un model de succes la nivel internaţional: 8 milioane de debitori, dintre care 97% sunt femei, 100.000 cerşetori implicaţi în programul băncii specific acestui grup defavorizat, 50.000 de studenţi beneficiari ai programelor de creditare pentru studii.10 Literatura de specialitate vine în a susţine importanţa întreprinderii sociale în dezvoltarea economică şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

În viziunea lui Schumpeter, antreprenorii sunt consideraţi responsabili de introducerea schimbărilor prin cel puţin una dintre modalităţile următoare: introducerea unui nou tip de produse sau a unor noi standarde de calitate; introducerea unei noi metode de producţie; deschiderea unei noi pieţe; achiziţionarea unei noi surse de materie primă sau reorganizarea unui sector de activitate.

Conceptul de întreprindere socială a fost asociat şi cu alte modele emergente, precum cele ale organizaţiilor non-profit, organizaţiilor sectorului public, economiei sociale, responsabilităţii sociale corporatise sau dezvoltării durabile.

Valorile economice, sociale şi politice ale întreprinderilor sociale sunt reflectate în interesul crescut din aria elaborării de politice publice. În plus, pe lângă dezvoltarea de politici publice, au crescut şi investiţiile publice în sprijinirea şi promovarea modelelor de întreprinderi sociale. Deşi este dificil a determina şi măsura cu exactitate contribuţiile economice şi sociale la nivel internaţional, se poate spune că există o înţelegere comună că întreprinderea socială reprezintă un domeniu în continuă creştere.