Raymond Noorda CEO al Novell foloseste pentru prima oara termenul  de co-petitie  care este definit ca şi comportamentul constând simultan în cooperare şi competiţie. Cele două perspective tradiţionale de cercetare  au evoluat ca şi curente diferite.

    Curentul competiţional a dominat foarte mult timp domeniile cercetării strategice în management ,şi a reprezentat paradigma dominantă a anilor `80. Această abordare presupune ca interdependenţa firmelor, atât verticală cât şi orizontală, este bazată pe căutarea interesului .

În privinţa interdependenței orizontale, se accentuează căutarea profiturilor superioare obţinute atunci când firma realizează un avantaj concurenţial sau când îşi mobilizează resurse şi competenţe distinctive care îi permit să ofere produse superioare faţă de competitori.

În privinţa interdependenței verticale, perspectiva competiţionala subliniază aproprierea de valoare prin schimburi economice. Având rădăcinile în teoria neoclasică, perspectiva competitivă presupune schimbul ca un eveniment discret în care valoarea economică creată anterior de firme este împărţită apoi pe principiul alocării eficiente.

 

 

Coroborând viziunea lui Peter Drucker conform căruia managementul de succes este antreprenorial, cu enunţul lui Lado&all  că succesul în ziua de astăzi necesită un comportament simultan colaborativ şi competitiv, se pot observa intercondiţionările dintre sppiritul antreprenorial şi strategiile de co-opetiţie. În prezent graniţele organizaţionale sunt estompate. Reţelele de afaceri şi clusterele regionale în cadrul cărora se coordonează eficient resurse şi capabilităţi reprezintă o precerinţă a unei poziţii competitive. Din ce în ce mai des managerii şi pe cale de consecinţă antreprenorii, se vor găsi în cadrul unor reţele fluide, legate temporar de un mix de competenţă şi oportunitate. Majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii fondate de antreprenori sau intraprenori, deşi încurajează inovaţia, au capacităti reduse de retentie a informaţiei 180 şi sunt incapabile să obtină avantaje concurenţiale durabile. Astfel, start-up create de antreprenori folosesc adeseori cooperarea cu alte start-upuri şi întreprinderi mici şi mijlocii (IMM) în cadrul reţelelor şi clusterelor regionale pentru a supravieţui şi a se dezvolta . Strategia cooperativă însă poate prezenta pericole sub forma dependenţei de către un partener dominat şi să conducă la o situaţie de tip coopetitiv. Reiese astfel importanţa pe care antreprenorii, fie individuali, fie intraprenori sau intraprenoriatul de tip corporativ trebuie să o acorde managerizării cu succes a relaţiilor de tip co-opetitiv.

 

 

Studiu de caz –Tesla Motors

Start-up-ul Tesla Motors este o companie fondată în 2003 de către Martin Eberhard şi Marc Terpenning, care au dorit să creeze în serie o maşină electrică sport. Doar cu finanţele personale cei doi, au dezvoltat un business plan asociindu-se cu compania AC Propulsion care avea deja creat un prototip al unei maşini electrice sport. Relaţia de natura co-opetitivă a condus la obţinerea primei finanţări de tip venture capital din partea antreprenorului Elon Musk. Atragerea unui investitor de renume precum Elon Musk a reprezentat catalizatorul pentru obţinerea unor alte runde de finanţare. Compania a reuşit să creeze celebrul model Tesla Roadster plecând de la o colaborare cu compania engleza Lotus. Tesla Roadster este bazată pe platforma de Lotus Elise. Localizarea companiei în cadrul Silicon Valley, epicentrul antreprenoriatului modern, nu este intâmplătoare. Vehiculele electrice împrumută masiv tehnologie din industria IT, fiind un caz de relaţii complexe co-opetitive verticale la nivel de industrii [10]. Industria IT oferă tehnologiile necesare pentru implementarea cu succes a bateriilor electrice de mare capacitate, experienţă provenită din dispozitive portabile şi sisteme de gestiune electronică. Inovaţiile concepute în cadrul companiei Tesla nu au fost ignorate de către ceilalţi producători auto. Daimler şi Toyota au încheiat parteneriate şi au cumpărat participaţii în cadrul companiei. Furnizorul de baterii Panasonic a încheiat de asemenea un parteneriat cu Tesla pentru dezvoltarea de baterii pentru vehiculele electrice. Dezvoltarea acestor relaţii de natură co-opetitivă a permis Tesla să devină un important factor în dezvoltarea noii paradigme de eco-mobilitate. În 2010, Tesla a realizat prima ofertă publică a unui producator auto în Statele Unite dupa Ford, în 1956.

Observăm în acest studiu de caz limitările tradiţionale pe care sunt nevoiţi să le înfrunte antreprenorii: lipsa capitalului şi problemele de natura proprietăţii intelectuale. Pentru a-şi asigura supravieţuirea, organizaţia a fost nevoită să intre în parteneriate strategice atât cu producători din industria auto, cât şi cu furnizorii. Natura co-opetitivă a relaţiilor este evidentă, ţinând cont de faptul că produsele Tesla concurează direct cu cele ale producătorilor auto respectivi (ex. modelul hibrid Prius de la Toyota), iar tehnologiile dezvoltate au potenţialul de a fi disruptive pe piaţa furnizorilor. În acestă situaţie, putem spune că dacă la începutul activităţii, spiritul antreprenorial a determinat caracteristicile comportamentului co-opetitiv asumat, odată cu dezvoltarea activităţii şi creşterea potenţialului organizaţiei, natura coopetitivă a sectorului determină direcţiile de acţiune ale spiritului antreprenorial.