Persoanele care provin din medii diferite se confruntă adesea cu o discriminare multiplă, întrucât fiecare are o vârstă, un gen, o origine etnică, o orientare sexuală, un sistem de convingeri sau o religie; fiecare persoană are o anumită stare de sănătate sau poate dobândi un handicap. Niciun grup caracterizat de un anumit criteriu nu este omogen. Fiecare persoană are un model unic de caracteristici, care au un impact asupra relațiilor sale cu alte persoane și poate implica dominația anumitor persoane asupra altora. Este din ce în ce mai recunoscut faptul că abordarea discriminării din perspectiva unui singur criteriu nu reușește să acopere sau să abordeze în mod adecvat diferitele manifestări ale inegalității de tratament pe care cetățenii le pot întâmpina în viața de zi cu zi. Nu există o terminologie consacrată unică – „discriminare multiplă”, „discriminare cumulată”, „discriminare compusă”, „discriminare combinată” și „discriminare intersecțională” sunt utilizate adesea în mod interschimbabil, deși termenii au implicații ușor diferite. De cele mai multe ori, „discriminarea multiplă” se referă la discriminarea care are loc pe baza mai multor criterii care funcționează separat, în timp ce „discriminarea intersecțională” se referă la o situație în care mai multe criterii funcționează și interacționează simultan, astfel încât sunt inseparabile124 și generează tipuri specifice de discriminare.

În temeiul dreptului UE, singura mențiune a discriminării multiple în prezent130 poate fi găsită în considerentele Directivei privind egalitatea rasială (2000/43/CE) și ale Directivei privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă (2000/78/CE), în care se afirmă că „femeile sunt adesea victimele unei multiple discriminări”.

 

 

În mod similar articolului 14 din CEDO, articolul 21 din Carta UE conține o listă deschisă de criterii de discriminare. Extinderea criteriilor de discriminare este însă imposibilă în temeiul dreptului derivat al UE, întrucât criteriile prevăzute în directivele privind egalitatea sunt enumerate exhaustiv. CJUE a subliniat în mod repetat că nu este de competența sa să extindă aceste criterii131 și, până în prezent, nu a invocat articolul 20 sau 21 din Carta UE pentru a anula această poziție. Aceasta înseamnă că nu ar fi posibil să se creeze noi criterii pentru a reflecta situațiile specifice de discriminare cu care se confruntă anumite grupuri, de exemplu femeile de culoare. Altă posibilitate este de a combina criteriile din lista existentă, fără a constitui un nou subgrup. Această abordare are însă limitări, deoarece domeniul de aplicare al fiecărei directive este diferit. Este dificil de stabilit dacă domeniul de aplicare deschis al articolelor 20 și 21 ar permite o interpretare mai largă, întrucât CJUE nu a făcut încă trimitere la acestea în astfel de cazuri.

Astfel, în temeiul dreptului UE, deși discriminarea poate avea la bază mai multe criterii protejate, CJUE a considerat că nu poate exista o nouă categorie de discriminare constând în combinarea mai multor criterii dintre cele menționate. În dreptul internațional, caracterul intersecțional este recunoscut în mod oficial de Comitetul CEDAW drept concept pertinent pentru a înțelege sfera de aplicare a obligației statelor părți de a elimina discriminarea. Comitetul a afirmat că: „Statele părți trebuie să recunoască și să interzică din punct de vedere juridic astfel de forme de discriminare care se intersectează, precum și impactul negativ cumulat al acestora asupra femeilor în cauză.”