Literatura antreprenoriatului social subliniază că operarea cu succes a misiunii sociale necesită o furnizare de bunuri și servicii inovativă. Prin urmare, indivizii și organizațiile care nu se angajează activ în furnizarea de servicii inovative la probleme sociale complexe nu ar intra în sfera antreprenoriatului social.

Astăzi mii de organizații „cleantech” and „greentech” abordează probleme ecologice, însă nu toate sunt exemple de antreprenoriat social.

In industria energiei solare, de exemplu, multe firme vând produse clasice în piețe deja clasice. Bornstein crede că, fără a le minimiza contribuția la soluționarea problemelor, este util să distingem întreprinderile convenționale de cele care inițiază produse noi, schimbă industrii sau construiesc piețe în contexte dificile.

O întreprindere este inovativă prin simplul fapt că rezistă pe piață, că este sustenabilă, ceea ce indică faptul că ea satisface unele nevoi. Nu este necesar ca o firmă să inventeze Iphone pentru a fi considerată inovativă și antreprenorială. Nu trebuie să operăm cu un concept maximal de inovație.

Cu acest sens minimal se operează și în teoria antreprenoriatului comercial. Este suficient ca o persoană să identifice, de exemplu, cererea pentru portocale în cutare localitate pentru a fi numit antreprenor. Nu este nevoie să vină pe piață cu un produs revoluționar – noutatea nu stă în produs, ci într-o nouă combinație a factorilor de producție (inclusiv a distribuției) și în cuplarea cererii cu oferta. În domeniul social, cine înființează un atelier care produce obiecte meșteșugărești pentru care există cerere, lucrate de persoane cu dizabilități, este un antreprenor în sensul deplin al termenului. Acesta a identificat nevoi care compun o cerere economică și îndeplinește simultan scopuri sociale: oferă un loc de muncă, integrând astfel aceste persoane cu dizabilități și obține din piață resurse. Aceasta nu înseamnă că produsul nu poate conține lucruri noi față de cele existente; cel puțin modalitatea de producție a acestuia este inovativă.

Produsul Grameen Bank se diferențiază prin anumite elemente de monitorizare de microcreditele obișnuite. Aceste credite nu erau rentabile. Nu doar că aveau un grad mai mare de risc pentru că se estima că săracii nu erau solvabili, dar aveau și costuri mari de monitorizare. De multe ori aceste costuri administrative depășeau dobânda sau chiarsuma împrumutată.

Cu alte cuvinte, nu treceau un test costuri-beneficii anticipate. Microcreditele erau estimate ca împrumuturi ineficiente.

Teoreticienii asociază antreprenoriatul cu ideea de oportunitate.

Antreprenorul social identifică oportunități noi de rezolvare a unor probleme sociale. Acesta este motivul pentru care este considerat creativ, inovativ. Însăși ideea antreprenoriatului social este inovativă în zona nonprofit. Profitul nu era bine receptat în zona asociațiilor și fundațiilor, a ONG-urilor în genere. Tradițional, crearea de valoare socială a fost văzută ca inconsistentă sau chiar opusă diametral maximizării profitului.

Antreprenoriatul social diversifică sursele de finanțare ale oranizațiilor nonprofit. Angajarea în schimburi comerciale reprezintă o inovație față de ONG-ul tradițional, finanțat în mod obișnuit prin donații și granturi. Acum resursele sunt obținute inclusiv prin producție și activități comerciale. În plus, în situația în care sunt angajate persoane marginalizate ori cu dizabilități, gradul de noutate crește și mai mult. În centrul antreprenoriatului, fie că este comercial sau social, stă noțiunea de recunoaștere a oportunităților. Oportunitatea este un set favorabil de circumstanțe de a face ceva, cum ar fi înființarea unei noi întreprinderi. Mulți autori văd recunoașterea oportunității ca pe o trăsătură cheie a antreprenoriatului.

Inovațiile întreprinderilor sociale pot apărea în oricare dintre etapele procesului și vor fi notate în cursul următoarelor secțiuni. Uneori, însă, ele se pot dovedi a fi de fapt riscuri, așa cum se va vedea.