Nevoia  unui leader  se face din ce in ce mai remarcata  in structura  sociala  actuala.

De aceea  incercam   sa  ne  indentificam   cu definitii  pe  care  noi  insine  Ie construim   in jurul conceptului  de leadership  si responsabilitate   sociala.

 Responsabilitate    sociala  lnseamna   a  merge  dincolo   de  indeplinirea   in  totalitate   a cerintelor   prevederilor    legale,   prin  investirea   suplirnentara    in  capitalul   uman,   in  mediul inconiurator   l?i in  relatiile  cu factorii  irnplicati.  Este  un instrument  voluntar  deci  cu atat mai pretios  pentru  compania   care  II foloseste.  Intreprinderile   trebuie  sa adopte  initiative  sociale responsabile     care    sa    serveasca     interesului     lor    de    dezvoltare     pe    termen     lung. Responsabilitatea     sociala   a  intreprinderilor    inteqreaza    dimensiunea    socials   (persoane), dimensiunea    mediului   Inconjurator    (planeta)   §i dimensiunea   econornica   (profitul)   in  toate activitatile  intreprinderii.

RESPOSABILITATE SOCIALA  inseamna  si  implicare  in domenii  precum:  educatie,  cultura, mediu,   social,   drepturile  omului,   sport.   In  general,   argumentatiile/declarariile      „pro”   sunt fa cute de organizatii  non profit,  organizatii  internationale,   media,  reprezentanti   ai companiilor din  diverse  domenii.   Elementul   comun  cel  mai important   pe care  il prezinta  acestia  este  : formatia  „organizationala” –  este vorba  de un grup  si nu de un individ  ( chiar si atunci  cand vorbeste   un  individ,   el  reprezinta   un  grup/organizatie,    din  care  face   parte / pe  care  0 conduce   si/sau  detine  in  proprietate)   si faptul  ca  ei  practica  intr-un  fel  sau  altul  activitati legate de CSR.

Argumentele „contra”   sunt,   in  general,   exprimate   de  indivizi   (  reprezentand    cel  mult  0 instituie  educationala-   universitate,   in cele mai multe  cazuri)  : economisti,   avocati,  profesori. Elementul  comun  care trebuie  remarcat  in cazul acesta  este individualitatea   –  este vorba  de pareri indiviudale,  si perceptii  individuale  si faptul  ca ei nu sunt  implicati  direct  in activitati  de CSR (nici de partea  non-profit  si nici de partea  unei companii  private).

Literatura  din domeniul   CSR  numara  si 0 serie  de  articole  care  prezinta  anumite  laturi  ale CSR,  modalitati  de  utilizare,  beneficii  si oportunitati   sau  prezinta  rezultatele   unor  cercetari. Aceste  articole  nu  au o pozitie  explicita  de  genul  pro-contra,   insa  prezinta  un ton  general favorabil   practicilor   de  CSR,   sublinind   importanta   crescanda   a  subiectului   reflectata   de cercetari  de marketing  precum  si oportunitatile  de a intra pe piete noi pe care  0 activitate  de

CSR Ie poate  genera.  Autorii  acestor  lucrari  provin atat din mediul  corporativ  sau ONG cat si randul  profesorilor  universitari  sau al specialistilor  de Marketing,  Economie,  Drept.

Un fapt de remarcat  este acela ca toate  demonstratiile   care se pozitioneaza  strict   « contra» au drept sursa  un individ  si niciodata o organizatie.

Programele  de CSR  pot fi impartite  diferit  conform  mai multor tipologii.  Din perspectiva  unui comunicator,   cea  mai  utila  ar fi tipologia   realizata  de  Philip  Kotler  si  Nancy  Lee  in cartea „Corporate  Social  Responsibility:   Doing the Most Good  for Your  Company  and Your Cause”, anume:   promovarea    unei  cauze,   marketing   legat  de  0  cauza,   marketing   social,   actiuni filantropice,  voluntariat  in comunitate,  practici  de afaceri  responsabile  social.

Leadershipul   apare  ori de cate  ori un grup  de oameni  isi unesc  si armonizeaza   eforturile  in vederea   realizarii   unui  obiectiv   comun.   Intrucat  in  orice  intreprindere   exista  0  organizare formala  si 0 organizare   informala,  care deseori  difera  sensibil,  leaderii  informali  pot sa nu se identifice  cu managerii,  adica  persoanele   cu functii  de conducere  in ierarhia  intreprinderii.   In aceste  conditii  este evident  faptul  ca un bun manager  va fi intotdeauna  si un bun leader,  dar un bun  leader  nu  este  intotdeauna   un  manager.   In aceasta   privinta,  K.  Davis  precizeaza sugestiv:  .Leadershipul   este 0 parte a managementului,   este abilitatea  de a convinge  pe altii sa caute  in mod entuziast  atingerea  unor obiective  definite.  Este factorul  uman  care asigura coerenta  unui grup  si il motiveaza  pentru  atingerea  unor  scopuri.  Activitati  de management ca:  planificarea,    organizarea    si  luarea   deciziilor   sunt  .coconi”   inactivi   pana   ce  leaderul declanseaza  puterea  motivatiei  in oameni  si ii ghideaza  spre anumite  scopuri.”

Leadershipul   poate fi definit  ca abilitatea  unei persoane  de a exercita  un tip de influenta  prin intermediul    comunicarii    asupra   altor   persoane,   orientandu-Ie    spre   indeplinirea    anumitor obiective..

Studiul   efectuat   de  autorii  citati  asupra   unui  numar  reprezentativ   de  manageri   a evidentiat  faptul  ca cele  mai  uilizate  strategii  sunt cele  bazate  pe ratiune  si agresivitate,   iar cel mai putin folosite  se refera  la utilizarea  autoritatii  superioare   si la sanctionare.   Totodata, coerenta  unui grup  si il motiveaza  pentru  atingerea  unor  scopuri.  Activitati  de management ca:  planificarea,    organizarea    si  luarea   deciziilor   sunt  .coconi”   inactivi   pana   ce  leaderul declanseaza  puterea  motivatiei  in oameni  si ii ghideaza  spre anumite  scopuri.”