Întreprinderile sociale nu operează în vid, ci într-un context, adică într-un mediu extern organizației. Acesta este format de totalitatea condițiilor exogene organizației în cauză. Mediul de operațiuni sau mediul extern al unei organizații constă din mediul fizic, mediul instituțional, mediul economic, mediul social și mediul politic. Nu ne vom referi aici la mediul fizic mai mult decât observând că studiile de caz prezentate în capitolul următor oferă cititorului o amplă varietate a acestuia. În plus față de răspândirea geografică, se va vedea că unele întreprinderi sociale prezentate sunt localizate, în timp ce altele sunt formate din rețele care acoperă teritorii întinse.
Mediul instituțional va fi tratat separat în cuprinsul prezentului capitol. Acesta constă din totalitatea normelor formale și a celor informale aplicabile asupra sau care influențează întreaga activitate a organizației. La rândul său, se compune din instituțiile formale și informale care condiționează în mod egal sau uniform toate organizațiile și persoanele din societatea de referință (de care nu ne vom ocupa aici altfel decât menționându-le existența) și, respectiv, din instituțiile care afectează doar sectorul economiei sociale, în cazul de față – legislația specifică.
Ultima va fi discutată separat în a doua parte a prezentului capitol. Mediile economic, social și politic pot fi conceptualizate ca totalitatea piețelor în care activeazăorganizația, atât în calitate de producător și/sau vânzător cât și în calitate de cumpărător (ca, spre
exemplu, piața forței de muncă sau a resurselor umane – la rândul său afectată de piața sau sistemele de educație). Mediul social se va reflecta în misiunea organizației. Mediul politic are o influență instituțională, prin legislație, precum și una economică, prin oferirea de fonduri publice, facilități fiscale și de alte tipuri, dar și, în sens negativ, prin impunerea unor costuri precum birocrația (formalități, licențe, atestate, etc.) și taxarea. Din punctul de vedere al organizației, mediile economic, social și politic se manifestă sau sunt
receptate fie ca oportunități fie ca riscuri, în elemente ale ambelor categorii reflectându-se influențe ale tuturor celor trei medii. Să nu uităm la acest punct de existența incertitudinilor, adică a riscurilor ascunse de care nu suntem conștienți. Simetric, pot foarte bine exista și oportunități de care nu suntem conștienți.
Vom avea deci în vedere trei aspecte ale mediilor de operațiuni: oportunitățile și riscurile, respectiv legislația. Acestea sunt mijloace externe ale antreprenorului social, după ce în capitolul anterior am discutat mijloacele interne organizației – mijloacele proprii. Antreprenorul are scopuri și încearcă să identifice oportunități (care sunt externe) pentru atingerea acestor scopuri. Pentru aceasta, el își va adapta acțiunile și organizația cât mai eficient cu putință. Aici în discuția despre mediile de operațiuni ne interesează să detaliem oportunități și riscuri frecvente ale întreprinderilor sociale. În analiza ulterioară a contextului legislativ în care acționează antreprenorii sociali ne vom referi într-o mai mare măsură la circumstanțele românești și europene în care operează întreprinderile sociale, deși de multe ori problemele antreprenorilor sociali sunt relativ aceleași. Diverse medii de operațiuni pot fi desprinse și din lectura studiilor de caz ale cap. 4, care au fost alese cât mai divers astfel încât să acopere o plajă cât mai largă a diferitelor situații care pot fi întâlnite.