Antreprenoriatul social este legat de activitatea antreprenorială cu toate elementele ei (folosirea resurselor în producție, instalarea proceselor de manufacturare, comportament de piață, competiție, viabilitatea financiară etc.), însă extinsă înspre rezolvarea de probleme sociale importante. O întreprindere este considerată socială când este implicată într-o activitate comercială cu un scop social.

Scopurile celor două tipuri de întreprinderi sunt diferite: antreprenoriatul social are explicit și central o misiune socială, în timp ce întreprinderea comercială are ca misiune obținerea profitului. Antreprenoriatul social foloseste principii de afaceri în vederea rezolvării unor probleme sociale. Antreprenoriatul social este activitatea unui antreprenor social, care derulează activităţi generatoare de profit pentru susţinerea unor cauze sociale.Pe lângă organizaţii non-profit, antreprenoriatul social include activităţi care au ca scop obţinerea de profit, cum ar fi bănci pentru dezvoltarea comunităţii și organizaţii ce îmbina elemente specifice sectorului de afaceri şi non-profit ca, de exemplu, adăposturi sociale care desfăşoară contra cost activităţi de recalificare profesionala și oferă locuri de muncă.

Antreprenoriatul social reprezintă o inovație și pentru că termenul profit avea o conotație negativă în mediul ONG. Acum, însă, organizațiile nonprofit adoptă din ce în ce mai mult strategii, concepte și practici din lumea afacerilor.

Organizații în care termeni ca marketing sau consumator aveau conotații negative, acum angajează specialiști în vânzări, își identifică piețele țintă, își segmentează consumatorii și dezvoltă strategii.

Instrumentele dezvoltate în lumea afacerilor sunt adoptate și adaptate de organizațiile non-profit. Pe măsură ce oamenii de afaceri de succes intră în acest domeniu, aducând aici abilitățile și veniturile lor, este de așteptat că această tendință să continue.

Pentru mai mulți cercetători antreprenoriatul înseamnă că se așteaptă o expunere la logica pieței pentru ca cineva să fie considerat antreprenor social. Că aceasta înseamnă sau nu obligația de venit câștigat în proporție de 100% de pe piață, totuși este unul dintre criteriile care par să întrunească consens. De exemplu, în Marea Britanie, potrivit legislației Companiei de Interes Comunitar, 50% din venitul total al întreprinderii sociale trebuie obținut din piață Pentru unii cercetători și decidenți este foarte important venitul câștigat pentru ca o persoană să fie catalogată antreprenor social, în timp ce alții definesc antreprenoriatul social mai restrâns ca întreprinderi economic sustenabile care generează valoare socială, indiferent de unde vin aceste venituri.

Așadar pentru unii teoreticieni, antreprenorii sociali trebuie să obțină venituri prin piață, prin schimburi comerciale, în timp ce pentru alții nu este necesar să fie așa.

Așadar pentru unii teoreticieni, antreprenorii sociali trebuie să obțină venituri prin piață, prin schimburi comerciale, în timp ce pentru alții nu este necesar să fie așa.

Care este justificarea acestei percepții ostile? Justificarea ar fi că există o opoziție, de ordin moral, între profit și scopul social. Cele două s-ar exclude: dacă urmăresc profitul, nu urmăresc scopuri sociale. Mari părți din ambele paradigme ale literaturii antreprenoriatului social vin să contrazică această teză. Profitul obținut în întreprinderea socială prin activitățile de producție și schimb face sustenabilă ajutorarea celorlalți.

Acest profit poate fi și este folosit în mare parte în scopuri sociale. Profitul este compatibil cu ajutorarea semenilor, este o oportunitate socială. Antreprenoriatul social contribuie la schimbarea acestei mentalități ostile profitului în organizațiile nonprofit – am putea numi acest element de inovație ca inovația de finanțare, de accesare a resurselor. Această tendință este una foarte importantă, pentru întreprinderile sociale și mediul nonprofit deopotrivă. Pornind de la principii economice, economia socială poate fi revigorată.

Diminuarea dependenţei de granturi și donații se poate realiza prin dezvoltarea premiselor care permit auto-finanţarea din activităţi proprii.

Odată cu antreprenoriatul social profitul devine dintr-un risc, o oportunitate. Firește, un ONG poate fi creativ în cautarea de donații, de subvenții, în activitatea de fundraising. Însă nu despre o astfel de creativitate este întreprinderea socială. Inovația de care se vorbește cel mai des în literatura antreprenoriatului social ține de activitățile comerciale ale întreprinderii sociale. Oportunitățile detectate de întreprinderile sociale sunt legate de activitățile comerciale. Finanțarea nouă vine din surse comerciale, din activități de producție și schimb. O întreprindere socială este comercială în gradul în care operează ca o afacere în felul cum își achiziționează resursele și distribuie bunurile și serviciile. Trăsăturile cheie ale întreprinderii sociale sunt scopul social combinat cu spiritul antreprenorial din sectorul privat .

Întreprinderile sociale pot fi descrise ca afaceri ghidate de misiune sau întreprinderi care-și măsoară succesul prin realizarea profitului și servirea binelui public.