Noutăți

14 mai
0

Globalizarea, CSR-ul si saracia

Resposabilitatea sociala corporatista (CSR) a devenit un domeniu major de itneres nu doar pentru managerii din marile corporatii, dar si pentru practicienii din domeniul dezvoltarii sociale, atat din organizatii neguvernamentale cat si din perspectiva agentiilor de dezvoltare multi si bilaterale. Organzatiile neguvernamentale in mare parte a timpului au fost deosebit de critice la adresa initiativelor de voluntariat dezvoltate in sectorul privat. Intr-un raport recent al „Christian Aid”[1] mentionata ca „CSR-ul este un raspuns complet inadecvat pentru efectul, uneori devastator, pe care companiile multinationale il au asupra societatilor”, in timp ce Oxfam[2] publica un studiu in care subliniaza modalitatea in care practicile de achizitii de-a lungul lanturilor de productie ale coompaniilor din domeniul confectiilor sau agriculturii submineaza incercarile acstora de a pune in aplicare conduri de conduita si de etica responsabile din punct de vedere social. Agentiile oficiale de dezvoltare adopta o pozitie mult mai incurajatoare si pozitiva cu privire la impactul pe care practicile de CSR pot sa il aduca real in comunitati. Departamentul de dezvoltare internationala din UK (DFID) mentioneaza: „Urmarind implementarea de practici de responsabilitate sociala, cresterea generata de sectorul privat poate fi mult mai incluziva, echitabila, contribuind in acelasi timp la eradicarea saraciei”. Antonio Vivos de la Banca de Dezvoltare Inter-Americana (IDB) merge mai departe cand noteaza ca „CSR-ul, prin insasi natura lui, se refera la actiuni de dezvoltare intreprinse de sectorul privat, actiuni care pot complimenta perfect eforturile de dezvoltare ale institutiilor guvernamentale si agentiilor globale de dezvoltare”. Banca Mondiala promoveaza in mod activ CSR-ul prin intermediul practicilor sale publice de responsabilitate sociala si prin intermediul ramurei lor de formare reprezentata de

Institul Bancii Mondiale, in timp ce Natiunile Unite a adoptat tendinta de orientare catre CSR prin crearea „Global Compact 2000”.

Statutul de concept emergent al CSR, in calitate de problematica aflata inca in proces de dezvoltare, trebuie vazut in contextul schimbarilor de perspectiva ale agentiilor globale de dezvoltare cu privire la principalele nevoi de dezvoltare ale planetei. Pe parcursul ultimilor 25 de ani perspectiva care pune accent pe dezvoltarea economica la nivel global in detrimentul oricaror alte obiective adiacente a inceput sa piarda teren, punandu-se un accent tot mai mare pe dimensiunile sociale ale dezvoltarii, aspect demonstrat de Crearea “Human Development Index” de catre programul de dezvoltare al Natiunilor Unite. Schimbarea de paradigma a culminat cu adoptarea de catre ONU a “Obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului” (Millennium Development Goals sau MDGs), care pun accent pe eradicarea saraciei, eradicarea foamei, atingerea universala a unui nivel primar de educatie, promovarea egalitatii de gen, reducerea mortalitatii si imbunatatirea sanatatii si asigurarea sustenabilitatii din punct de vedere al protectiei mediului. Saracia a reprezentat un punct cheie in cadrul acestor obiective, propunandu-si sa reduca semnificativ pana in 2015 proportia din populatia lumii care traieste cu mai putin de 1 dolar pe zi.

 

 

 

Investitiile straine si saracia

Desi contributia la eradicarea saraciei nu a fost niciodata mentionata ca fiind un element explicit al responsabilitatii sociale corporatiste, asta nu inseamna ca adoptarea unor practici responsabile de business nu poate contribui la aducerea unui impact in acest sens, mai ales in tarile aflate in curs de dezvoltare. Pentru a adresa in mod mai pragmatic aceasta problematica, este necesar sa intelegem care sunt modalitatile concrete prin intermediul carora investitiile straine pot contribui la reducerea saraciei.

 

 

 

Investitiile straine si cresterea

Insuficientele cercetari cu privire la legatura dintre investitiile straine si cresterea nivelului de trai ii determina pe majoritatea specialistilor sa considere ca acestea contribuie strict prin intermediul impactului asupra cresterii economice. Exista o literatura de specialitate extrem de dezvoltata in acest sens. In timp ce unii autori observa o legatura pozitiva, altii subliniaza faptul ca o crestere a nivelului de trai depinde in mod critic de capabilitatile locale de absorbtie a investitiilor straine, de contextul dezvoltat de factorul politic s.a., indemnand la scepticism in depistarea unei relatii directe de cauzalitate dintre cele doua concepte. O abordare sistematica asupra acestor mecanisme a fost dezvoltata de catre Alan Winters, acesta analizant impactul liberalizarii comertului asupra saraciei. Acesta a identificat trei cai principale care se refera la: intreprindere; distributie si venituri publice.

  1. Intreprinderea

 

Una dintre modalitatile prin care comertul liber poate impacta nivelul de trai se refera la efectul pe care angajatii unei firme dezvoltate prin intermediul investitiilor straine il pot avea atat direct, cat si indirect fata de furnizorii locali. Daca necesarul de resursa umana este unul care nu necesita inalte calificari, cel mai probabil noii angajati vor veni din randurile celor cu un nivel de trai scazut. De exemplu, in Bangladesh dezvoltarea industriei de export din doemniul confectiile a creat oportunitati de angajare pentru femei, majoritatea fiind migrante din zone rurale defavorizate. Cu toate acestea, impactul macro asupra saraciei a investiilor straine este unul limitat din aceasta perspectiva, prin prisma numarului limitat al personalor implicate.

 

  1. Canale de distributie

 

In timp ce prima modalitate de impact se concentreaza pe cei saraci ca fiind “producatori”, aceasta modalitate ii implica pe acestia in calitate de consumatori. O majora controversa se refera

 

la faptul ca un impact major al saraciei asupra strategiilor de business este modalitatea prin care aceasta limiteaza dimensiunea pietei de bunuri si servicii. De asemenea, s-a sugerat ca acest aspect ar putea constitui o baza motivatoare pentru care organizatiile sa se implice in actiuni de eradicarea a saraciei, argumentatie complementara cu aceea care a determinat marile corporatii sa se implice riguros in masuri de protectie a mediului.Un exemplu in acest sens este compania indiana “TNC Tata” care sustine ca pentru a obtine o crestere exponentiala a pietelor de desfacere, persoanele sarace trebuie de asemenea sa se transforme in consumatori.

 

Venituri publice

 

Cea din urma modalitate de impact identificate de Winters implica veniturile orientate catre guvernele tarilor in dezvoltare. Investitorii straini, in particular cei din industriile extractive, contribuie la veniturile guvernamentale prin intermediul taxelor platite, taxe care pot fi utilizate in dezvoltarea de masuri anti-saracie. Eficacitatea acestui canal depinde de masura in care statul este capabil sa perceapa aceste taxe pe capitalul strain, dar si de masura in care are capacitatea de a le utiliza eficient din punct de vedere strategic.

[1] ONG britanic a carui scop este promovarea dezvoltarii durabile, eradicarea saraciei si sustinerea societatii civile

[2] Federatie internationala formata din 17 organizatii din 90 de tari care incearca sa gaseasca solutii pentru a adresa problema saraciei si injustitie globale

Citește tot
13 mai
0

LEADERSHIP-UL SI RESPONSABILITATEA SOCIALA

Nevoia  unui leader  se face din ce in ce mai remarcata  in structura  sociala  actuala.

De aceea  incercam   sa  ne  indentificam   cu definitii  pe  care  noi  insine  Ie construim   in jurul conceptului  de leadership  si responsabilitate   sociala.

 Responsabilitate    sociala  lnseamna   a  merge  dincolo   de  indeplinirea   in  totalitate   a cerintelor   prevederilor    legale,   prin  investirea   suplirnentara    in  capitalul   uman,   in  mediul inconiurator   l?i in  relatiile  cu factorii  irnplicati.  Este  un instrument  voluntar  deci  cu atat mai pretios  pentru  compania   care  II foloseste.  Intreprinderile   trebuie  sa adopte  initiative  sociale responsabile     care    sa    serveasca     interesului     lor    de    dezvoltare     pe    termen     lung. Responsabilitatea     sociala   a  intreprinderilor    inteqreaza    dimensiunea    socials   (persoane), dimensiunea    mediului   Inconjurator    (planeta)   §i dimensiunea   econornica   (profitul)   in  toate activitatile  intreprinderii.

RESPOSABILITATE SOCIALA  inseamna  si  implicare  in domenii  precum:  educatie,  cultura, mediu,   social,   drepturile  omului,   sport.   In  general,   argumentatiile/declarariile      „pro”   sunt fa cute de organizatii  non profit,  organizatii  internationale,   media,  reprezentanti   ai companiilor din  diverse  domenii.   Elementul   comun  cel  mai important   pe care  il prezinta  acestia  este  : formatia  „organizationala” –  este vorba  de un grup  si nu de un individ  ( chiar si atunci  cand vorbeste   un  individ,   el  reprezinta   un  grup/organizatie,    din  care  face   parte / pe  care  0 conduce   si/sau  detine  in  proprietate)   si faptul  ca  ei  practica  intr-un  fel  sau  altul  activitati legate de CSR.

Argumentele „contra”   sunt,   in  general,   exprimate   de  indivizi   (  reprezentand    cel  mult  0 instituie  educationala-   universitate,   in cele mai multe  cazuri)  : economisti,   avocati,  profesori. Elementul  comun  care trebuie  remarcat  in cazul acesta  este individualitatea   –  este vorba  de pareri indiviudale,  si perceptii  individuale  si faptul  ca ei nu sunt  implicati  direct  in activitati  de CSR (nici de partea  non-profit  si nici de partea  unei companii  private).

Literatura  din domeniul   CSR  numara  si 0 serie  de  articole  care  prezinta  anumite  laturi  ale CSR,  modalitati  de  utilizare,  beneficii  si oportunitati   sau  prezinta  rezultatele   unor  cercetari. Aceste  articole  nu  au o pozitie  explicita  de  genul  pro-contra,   insa  prezinta  un ton  general favorabil   practicilor   de  CSR,   sublinind   importanta   crescanda   a  subiectului   reflectata   de cercetari  de marketing  precum  si oportunitatile  de a intra pe piete noi pe care  0 activitate  de

CSR Ie poate  genera.  Autorii  acestor  lucrari  provin atat din mediul  corporativ  sau ONG cat si randul  profesorilor  universitari  sau al specialistilor  de Marketing,  Economie,  Drept.

Un fapt de remarcat  este acela ca toate  demonstratiile   care se pozitioneaza  strict   « contra» au drept sursa  un individ  si niciodata o organizatie.

Programele  de CSR  pot fi impartite  diferit  conform  mai multor tipologii.  Din perspectiva  unui comunicator,   cea  mai  utila  ar fi tipologia   realizata  de  Philip  Kotler  si  Nancy  Lee  in cartea „Corporate  Social  Responsibility:   Doing the Most Good  for Your  Company  and Your Cause”, anume:   promovarea    unei  cauze,   marketing   legat  de  0  cauza,   marketing   social,   actiuni filantropice,  voluntariat  in comunitate,  practici  de afaceri  responsabile  social.

Leadershipul   apare  ori de cate  ori un grup  de oameni  isi unesc  si armonizeaza   eforturile  in vederea   realizarii   unui  obiectiv   comun.   Intrucat  in  orice  intreprindere   exista  0  organizare formala  si 0 organizare   informala,  care deseori  difera  sensibil,  leaderii  informali  pot sa nu se identifice  cu managerii,  adica  persoanele   cu functii  de conducere  in ierarhia  intreprinderii.   In aceste  conditii  este evident  faptul  ca un bun manager  va fi intotdeauna  si un bun leader,  dar un bun  leader  nu  este  intotdeauna   un  manager.   In aceasta   privinta,  K.  Davis  precizeaza sugestiv:  .Leadershipul   este 0 parte a managementului,   este abilitatea  de a convinge  pe altii sa caute  in mod entuziast  atingerea  unor obiective  definite.  Este factorul  uman  care asigura coerenta  unui grup  si il motiveaza  pentru  atingerea  unor  scopuri.  Activitati  de management ca:  planificarea,    organizarea    si  luarea   deciziilor   sunt  .coconi”   inactivi   pana   ce  leaderul declanseaza  puterea  motivatiei  in oameni  si ii ghideaza  spre anumite  scopuri.”

Leadershipul   poate fi definit  ca abilitatea  unei persoane  de a exercita  un tip de influenta  prin intermediul    comunicarii    asupra   altor   persoane,   orientandu-Ie    spre   indeplinirea    anumitor obiective..

Studiul   efectuat   de  autorii  citati  asupra   unui  numar  reprezentativ   de  manageri   a evidentiat  faptul  ca cele  mai  uilizate  strategii  sunt cele  bazate  pe ratiune  si agresivitate,   iar cel mai putin folosite  se refera  la utilizarea  autoritatii  superioare   si la sanctionare.   Totodata, coerenta  unui grup  si il motiveaza  pentru  atingerea  unor  scopuri.  Activitati  de management ca:  planificarea,    organizarea    si  luarea   deciziilor   sunt  .coconi”   inactivi   pana   ce  leaderul declanseaza  puterea  motivatiei  in oameni  si ii ghideaza  spre anumite  scopuri.”

Citește tot
11 mai
0

De la raportarea de CSR la un comportament transparent al brandului

Responsabilitatea sociala a corporatiilor sau CSR se refera la modul in care afacerile isi pun de acord valorile si comportamentul cu asteptarile si nevoile celor interesati – nu doar ale clientilor si actionarilor, dar si ale angajatilor, furnizorilor, comunitatilor, autoritatilor si ale societatii in ansamblu ei. Echilibrarea tuturor acestor interese, abilitatea companiei de a raspunde tuturor asteptarilor si de a aduce solutii trebuie sa se faca in mod organizat prin integrarea totala a conceptului de responsabilitate sociala in sistemele de management si deci in toate activitatile companiei, in cultura organizationala, in esenta afacerii. Acest proces de integrare se realizeaza in timp si conform unor principii directoare, unor modele manageriale si adesea in cadrul unor acorduri pe care companiile le semneaza la nivel global cu organisme internationale. Se impun astfel norme si standarde internationale pentru a asigura masurarare si comparabilitatea performantelor atinse de companii in materie de CSR.

 

La nivel mondial, CSR a devenit deja o parte a afacerilor de zi cu zi. Companii de renume international investesc in acest tip de programe o parte importanta a cifrei lor de afaceri. Bugetele alocate de organizatii pentru dezvoltarea de parteneriate cu comunitatea ating adesea cote care, la prima vedere, par de-a dreptul ametitoare. Aceste sume reprezinta insa, in viziunea managerilor acestor organizatii, o investitie pe termen lung, cu rezultate semnificative pentru afacere.

In Romania, CSR reprezinta un concept relativ nou, importat prin intermediul companiilor internationale care opereaza pe plan local. Strategiile urmate sunt cele dezvoltate de companiile multinationale la nivel global, uneori adaptate specificului local. Ele releva insa absenta creativitatii: doar cateva tipuri de programe corporative standard sunt dezvoltate in Romania.

 

In cazul companiilor romanesti, aceast concept sta la baza dezvoltarii relatiilor cu comunitatea, scopul principal – daca nu unic – al dezvoltarii unor programe sociale corporative fiind publicitatea in mass-media. Angajamentul fata de comunitate al acestor organizatii este, de cele mai multe ori, pe termen scurt si nu are o baza reala.

Cu toate acestea, responsabilitatea sociala corporativa a devenit si in tara noastra un concept adoptat de tot mai multe companii. Exista interes, exista chiar si recunoastere nationala, relevata de existenta unor distinctii acordate companiilor care si-au demonstrat implicarea activa in viata comunitatii locale si angajamentul constant fata de satisfacerea necesitatilor acesteia.

 

De ce este importanta transparenta in strategiile de CSR ale companiilor? Pentru ca ea da crebilitatea, greutatea acestor strategii. In lipsa ei, strategiile, rapoartele de CSR, campaniile sau actiunile de implicare sociala nu sunt decat niste „mesaje corporatiste”, retorici populiste de branding sau de publicitate. Transparenta este o conditie a unei comunicari eficiente intre companie si grupurile cointeresate. Mai mult decat transparenta in comunicare, credibilitatea presupune un acord intre declaratiile si actiunile companiei.

Cum apreciem transparenta in politicile de CSR ale companiilor? Este nevoie de criterii simple, usor de utilizat atat de catre responsabilii de CSR din companii cat si de catre cei interesati de comportamentul etic al unei firme, investitori, actionari, auditori si, in cele din urma, consumatori si comunitate.

Pe scurt, transparenta in politicile de responsabilitate corporatista inseamna:
* a defini un cod etic, principiile care ghideaza organizatia in actiunile ei ori un set de standarde etice care sa fixeze drepturile si obligatiile pe care le are compania fata de grupurile cointeresate

* a face public codul etic si a-l promova in randul angajatilor si partenerilor de afaceri
* a elabora rapoarte sociale periodice care sa reflecte masura in care compania isi respecta obligatiile pe care si le asuma

* a face publice standardele de raportare utilizate precum si auditorul care a elaborat rapoartele
* a evalua programele de investitii sociale, impactul acestora asupra grupurilor sociale vizate
* a publica rezultatele programelor de investitii sociale.

 

Transparenta este o conditie a reusitei strategiilor de CSR. Transparenta da credibilitatea politicilor si programelor de CSR ale companiilor. Doua dintre modalitatile cele mai importante de a face transparente politicile de CSR sunt evaluarea si raportarea.

 

In prezent, imaginea unei companii, identitatea sa corporativa au devenit de o importanta fundamentala. O organizatie trebuie sa manifeste transparenta si corectitudine; sa fabrici un produs de calitate nu mai este suficient. Mai mult, organizatia trebuie sa se dovedeasca un bun “cetatean” corporativ.

 

Companiile depind de mediul extern, cu care are stranse legaturi şi pe care il influenteaza intr-un anumit mod, fiind la randul sau influentata. In consecinta, la ora actuala, pentru a demonstra ca este responsabila social, o companie trebuie sa inteleaga care sunt principiile de CSR promovate la nivel international şi sa raporteze periodic in privinta integrarii acestor principii in activitatile sale.

 

Citește tot
12