Criza financiară din 2008 a afectat profund credibilitatea inovației financiare în mintea publicului larg. Pe măsură ce prăbușirea piețelor a uscat creditul în cadrul sistemului, ideea că titlurile, cum ar fi obligațiile garantate de datorie și creditele de credit implicite, sunt factori de creștere, păreau brusc, dacă nu au fost amăgiți. Într-adevăr, aceste instrumente sunt adesea descrise astăzi drept arme de distrugere în masă.

Este ușor de uitat că aceleași instrumente au avut un efect pozitiv și transformator asupra societății. Chiar dacă pătrunde praful de la impozitele imobiliare, putem observa că proprietatea de locuințe ar fi imposibilă pentru milioane de oameni dacă băncile nu ar putea să comunice ipoteci și să vândă obligațiuni garantate împotriva acestor fonduri. Nu sunt doar clasele de mijloc din țările dezvoltate care au beneficiat de acumularea de datorii.

 

Creșterea a fost accelerată de capacitatea băncilor de investiții de a pune în comun microloanele multor creditori și de a emite obligații de garanție garantate împotriva lor pe piețele financiare internaționale, eliberând capitalul acelor creditori și permițându-le să facă microorganisme suplimentare.
Ingineria financiară poate fi apoi o forță puternică pentru schimbare. Poate permite mobilizarea mai multului capital pentru investiții decât ar fi disponibil altfel. Poate genera oportunități bogate de finanțare a proiectelor care să sporească creșterea economică și să îmbunătățească viața oamenilor.

În paginile următoare, vom explica modul în care ingineria financiară poate face posibilă canalizarea investițiilor de pe piețele financiare către organizații dedicate scopurilor sociale – organizații cunoscute sub numele de întreprinderi sociale, care au căutat în mod tradițional caritatea pentru o mare parte din finanțarea lor. Cu inovațiile financiare corecte, aceste întreprinderi pot accesa un fond de capital mult mai profund decât le-a fost disponibil anterior, permițându-le să-și extindă în mod considerabil abilitatea socială.

Afacerile rentabilităților mixte

Întreprinderile sociale sunt organizații antreprenoriale care inovează pentru rezolvarea problemelor. Acestea includ proiecte non-profit și profit, iar profiturile lor îmbină beneficiile sociale și veniturile financiare.

Unele întreprinderi sociale pot obține un profit suficient pentru a obține afacerea finanțată de investitori. Aceștia ar putea oferi bunuri și servicii clienților dispuși să plătească o primă pentru un produs benefic social – energie verde, să zicem sau alimente ecologice.

Aceștia ar putea vinde un serviciu esențial clienților săraci, cu un profit decent, oferind în același timp servicii mai accesibile decât ceilalți furnizori. Dar multe, dacă nu cele mai multe, întreprinderile sociale nu se pot finanța în întregime prin vânzări sau investiții. Acestea nu sunt suficient de profitabile pentru a accesa piețele financiare tradiționale, ceea ce duce la un decalaj financiar-social.

Valoarea socială de a oferi oamenilor săraci îngrijiri de sănătate la prețuri accesibile, produse alimentare de bază sau produse de curățare în condiții de siguranță este enormă, însă costul finanțării private depășește deseori randamentul monetar. Multe întreprinderi sociale supraviețuiesc doar prin largimea subvențiilor guvernamentale, fundațiilor caritabile și o mână de persoane cu valoare netă mare, care vor face donații sau vor accepta profituri financiare mai mici din investițiile lor în proiecte sociale. Capacitatea acestor întreprinderi de a-și furniza produsele și serviciile crește sau scade cu disponibilitatea de capital din aceste surse, iar eforturile lor de strângere de fonduri consumă timp și energie care ar putea fi cheltuite în misiunile lor sociale.

Lipsa posibilităților de finanțare este unul dintre dezavantajele majore ale întreprinderilor sociale. O afacere convențională își poate folosi bilanțul și planul de afaceri pentru a oferi diferite combinații de riscuri și pentru a reveni la mai multe tipuri diferite de investitori: investitori de capitaluri proprii, bănci, fonduri de obligațiuni, capitalisti de risc etc. Nu așa pentru multe întreprinderi sociale, dar asta se schimbă. Un număr tot mai mare de antreprenori sociali și investitori ajung să realizeze că întreprinderile sociale de tot felul pot genera, de asemenea, profituri financiare care le vor face atractive pentru investitorii potriviți. Această realizare va crește dramatic suma de capital disponibilă acestor organizații.

În esență, ideea este că puteți trata finanțarea unei întreprinderi sociale ca o problemă de structurare financiară: Întreprinderea poate oferi riscuri diferite și rentabilități diferitelor tipuri de investitori, în loc să ofere un randament mixt care să dețină pentru toți investitorii, dar este acceptabil să foarte puțini. Această nouă abordare a structurării poate reduce decalajul financiar-social.