O altă modalitate de a defini antreprenoriatul social este așadar prin rezultate: oricine creează valoare socială prin activități antreprenoriale este antreprenor social. Orice organizație care acționează antreprenorial pentru a crea valoare socială este un antreprenor social. Soluțiile organizaționale vor varia enorm în funcție de resursele și abilitățile disponibile. Ar fi greșit să asociem antreprenoriatul social cu un singur tip de organizație sau cu un unic sector din societate. O serie de obiecții la adresa definiției prin scop atrage atenția asupra rezultatelor sociale ale firmelor. Santos crede că trebuie să abandonăm distincția tradițională dintre valoarea economică și socială care adesea este asociată cu definirea antreprenoriatului social.

Se argumentează în mod obișnuit că antreprenorii sociali sunt antreprenori cu o misiune socială ca opusă motivației profitului. Pentru Santos, însă, orice creare de valoare economică este inerent socială. Invers, acțiunile care cresc valoarea economică de asemenea îmbunătățesc bunăstarea societății printr-o mai bună alocare a resurselor .

Distincția dintre antreprenoriatul social și cel comercial, cred unii cercetători, nu ar trebui să fie dihotomică, ci mai degrabă continuă.

În schimb, ar trebui să ne concentrăm pe motivație și impact. Multe tipuri de organizații – publice, private, profituri, nonprofituri, voluntare, bazate pe membrii – pot genera valoare socială semnificativă.

Antreprenoriatul social este o cale către crearea de valoare socială; poate avea loc în multe contexte și genera impact prin multe forme organizaționale (Leadbeater, 2006, 241). Preferința lui Leadbeater va fi pentru o definiție care ține cont atât de scopul social, cât și de rezultatele sociale.

. Însă, din ce în ce mai mult, antreprenorii sociali nu se mai limitează doar la organizațiile voluntare. Companiile private mari se implică în inovația socială prin parteneriat cu organizațiile voluntare și printr-un rol crescut în furnizarea de educație și asigurări sociale. Companiile mari din sectorul privat vor descoperi că au nevoie de antreprenori care să pună împreună nevoile sociale și pe cele comerciale.

. Mai mult, pe măsură ce statul bunăstării devine mai descentralizat, odată cu răspândirea culturii contractului, rămâne mai mult spațiu pentru experimentare și diversitate.

Pentru unii autori, antreprenoriatul social șterge granițele tradiționale dintre sectorul public și cel privat pe măsură ce oferă căi inovative de a rezolva probleme sociale. Găsim antreprenori sociali atât în sectorul nonprofit, în organizațiile guvernamentale, ca și în sectorul privat.

Atât statele, cât și companiile alimentează antreprenoriatul social prin formarea și promovarea programelor profit și nonprofit. Programele nonprofit sunt răspândite în inițiativele agențiilor guvernamentale care încurajează antreprenoriatul comunitar, ca, spre exemplu, băncile de dezvoltare comunitară. Programe pentru profit includ agenții ale comunității locale care încheie parteneriate cu firme locale, cum sunt de exemplu companiile distribuitoare de înghețată care angajează tineri defavorizați.

O definiție mai largă este că activitățile inovative cu obiective sociale administrate de organizațiile non-profit sau de întreprinderile comerciale constituie antreprenoriat social.

Această definiție permite „responsabilității sociale corporative” a întreprinderilor pentru profit să fie inclusă în sfera antreprenoriatului social.

Dar, mai ales, și activitățile principale ale firmelor pot avea rezultatele sociale. Antreprenoriatul comercial, tradițional are rezultate sociale. De exemplu, o firmă angajează oameni săraci sau are prețuri mici, îmbunătățind astfel nivelul de trai al populațiilor sărace. Dacă o întreprindere socială ar fi identificată exclusiv prin rezultatele sociale, atunci multe firme, dacă nu toate, sunt întreprinderi sociale. S-ar putea argumenta că orice activitatea antreprenorială contribuie la progresul societății prin crearea de locuri de muncă și întărirea economiile locale.

Astăzi s-a observat că tehnologia digitală de generație mai veche ajunge -prin revânzări succesive motivate de mici profituri- în țările aflate în curs de dezvoltare, unde continuă să își îndeplinească menirea inițială. Exact aceleași exemplare ale aparatelor care au creat diviziunea digitală sunt tocmai cele care o și elimină astăzi. Antreprenoriatul comercial nu se concentrează numai pe profit și ignoră, de exemplu, impactul social și de mediu.

Un antreprenor poate afirma scopuri sociale, fără să creeze efectiv valoare socială și nu este necesar ca pentru a crea valoare socială un antreprenor trebuie să afirme aceasta ca pe un scop explicit. Răspunsul va fi iarăși că prioritară este motivația. Întreprinderile sociale pot avea scopul profitului, însă acesta nu este prioritar. Prioritar în întreprinderea socială este scopul social. Ca și întreprinderile comerciale adesea întreprinderile sociale pot adopta o formă organizațională pentru profit.Separația structurală a activităților pentru profit de cele nonprofit nu este un lucru neobișnuit printre întreprinderile comerciale.